Candidatul turmentat

 

 

Ne amintim toti,cu oarecare condescendenta amuzanta, de cetateanul turmentat al Pisicherului Caragiale. In punerile in scena pe care le-am vazut de-a lungul timpului , nu starea sa de euforie bahica m-a impresionat ci zapaceala cetoasa  din creierul sau:  “Da’ eu cu cine votez?”.  Turmentatul national era obisnuit sa I se spuna cu cine sa voteze, sa aiba directii bine stabilite, sa nu se complice prea mult. Si brusc, intr-o perioada scurta, a fost pus in situatia sa-si schimbe votul de vreo 3-4 ori.  Asa ca intrebarea sa era absolut legitima : “Da’ eu cu cine votez?”

 

Romania, anul de pomina 2009,

Criza financiara (in curand si economica) in toi, trei premieri si o tara ramasa neguvernata, parlamentari bine inclestati de bratele fotoliilor reprezentative (pentru ca doar fotoliile din Palatul Parlamentului mai pastreaza caracterul reprezentativ al “alesilor nostri”) , ministi trimisi spre cercetare (sau certare…) penala , firme considerate pana mai ieri puternice aflate in insolventa, alegeri prezidentiale si tentativa de referendum…

Analistii financiari de televiziune (pentru ca oamenii seriosi au alte treburi in acesta perioada) spun ba ca incepe sa se vada luminita de la capatul tunelului, ba ca nici n-a inceput uraganul falimentelor, ba ca abia prin decembrie la anu’ iesim deasupra crizei…  Toate bazate pe previziuni calculate numai ei stiu cum; parca asist la o confruntare peste veacuri intre Nostradamus, Oracolul din Delphi si Mama Omida.

Pe acest fond unii oameni sunt fortati de imprejurari sa-si caute un job. Din nefericire 60-70% dintre acestia sunt in situatia cetateanului turmentat… nu stiu unde sa-si trimita candidatura  si , mai ales, nu stiu cum sa o prezinte.

Ultimii doi ani in care s-a inregistrat o inflatie a locurilor de munca, dublata de o  penurie de specialisti/muncitori calificati, au dus la o delasare crasa a candidatilor. Identificarea unui job fiind foarte usoara iar ingaduita anagajatorilor mai mult decat generoasa, candidatii nu au fost pusi in situatia de a lupta pentru un post, mai degraba au ales un job din marea de oferte. In  ultimii doi ani candidatul a guvernat piata muncii. Criza economica nu schimba “guvernantul” pe piata muncii ci pur si simplu ii transforma in personaje secundare pe ambii actori : angajat si angajator, insa pune candidatul in situatia de a lupta,  si ii transforma pe multi in “candidatul turmentat”

In anii trecuti,  la un anunt de angajare specializat,  raspundeau in medie 30-50 de candidati, anul acesta media e la 200-220 de candidati. Bineinteles ca 60% dintre acestia nu au nici o legatura cu postul, aplica in virtutea inertiei, retezandu-si astfel orice sansa de a mai lucra in compania respectiva. Candidatul nu mai e in situatia de a alege un job din cosul cu produse la oferta ci trebuie sa dezvolte o intreaga strategie in identificarea si castigarea unui loc de munca. Daca pana mai ieri angajatorul investea inclusiv financiar resurse importante pentru a-si gasi angajatul ideal, acum candidatul ar trebui sa investeasca pentru a-si majora sansa de castig in cadrul unui proces de selectie.

Candidatul turmentat, lovit de criza, impins din toate partile de stiri contradictorii, infranat de zvonistica din diverse companii, obligat de starea de fapt sa-si gaseasca/schimbe un job trimite disperat CV-uri fara tinta,  catre toate agentiile de recrutare si raspunde la toate anunturile. Nu primeste aproape nici un raspuns concret, dar nici nu face nimic pentru a iesi din starea de turmentare … Candidatul realist apeleaza la consiliere in cariera, discuta cu un specialist , isi cunoaste astfel punctele forte si slabiciunile, e pregatit sa se prezinte cat mai bine la interviuri, va afla cand si cum e bine/sau nu sa insiste in urma interviului si va avea astfel cel putin o parte a combinatiei castigatoare .

 

Candidatura incepe cu scrisoarea de intentie  si CV-ul .

Candidatul turmentat trimite o scrisoare de intentie general valabila, genul “in urma anuntului dvs.” – chiar daca nu ai nici un anunt potrivit cu  experienta si studiile sale – , adresata unui domn sau unei doamne , la alegere, pentru ca scrisoarea sa intentie incepe cu “Stimat(a) Domn/Doamna”, continad o serie de calitati stereotipe , copiate din modele ce circula pe internet. O astfel de scrisoare de intentie poate fi pierduta pe drum fara nici o paguba, oricum nu comunica nimic (doar lipsa de imaginatie, lipsa de interes si lipsa de informatii legate de compania sau postul vizate) .

Candidatul realist stie ca :

• o scrisoare de intentie trebuie sa fie personalizata,
• va fi adresata persoanei abilitate cu selectia (s-a interesat in prealabil) ,
• va exprima un interes viu dar ponderat  (nu trebuie sa  induca starea de disperare sau  indiferenta),
• va cuprinde un scurt rezumat al CV-ului, accentuand calitatile/abilitatile ce-l pot detasa de ceilalti candidati
• va aminti realizarile profesionale.

CV-ul… alta piatra de incercare.

In ultimul timp CV-ul e insotit si de fotografia candiatului.Ne place sau nu, la nivel subliminal, o fotografie transmite foarte multe informatii, informatii ce cu greu pot fi ignorate de creier in cadrul procesului de selectie a candidatilor potriviti.

Inca mai primesc CV-uri ale caror spatii destinate fotografiei sunt ocupate de:

• Dudui in pozitii senzuale
• Domnisorici in tinute provocatoare
• Siluete pierdute undeva pe fundal, fara a lasa cea mai mica posibilitate de vizualizare a fetei candidatului
• Fotografii ale unor actori/actrite mai mult sau mai putin celebre (ex: Jane Seymur a aplicat la noi pentru un job in domeniul financiar, George Clooney a vrut sa fie o data inginer si alta data bucatar sef pentru un restaurant de 5 stele, Gary Cooper – mai modest- dorea doar un post de operator calculator, Mick Jagger vroia sa lucreze in logistica)
• Peisaje incantatoare
• Poze de grup ( probabil trebuie sa-I angajez in gasca sau ma provoaca sa ghicesc eu cine-I smecherul dintre ei)
• Domni in ipostaze gen “luni dupa nunta”
• Si nu in ultimul rand animalele de companie preferate

Pentru multe persoane poza de pe CV este doar  un capitol ce trebuie bifat. Daca ar fi discutat in prealabil cu un consilier ar fi vazut ca prima impresie functioneaza si in cazul fotografiei de pe CV. Conteaza atitudinea, conteaza  tinuta, conteaza mediul in care e realizata fotografia, conteaza calitatea acesteia si uneori conteaza si existenta/inexistenta sa pe CV.

Daca vreunul dintre candidatii “turmentati” , ar fi discutat cu un consultant, ar fi avut poate  sansa sa ajunga in faza finala a selectiei – lista scurta. Asa , au ajuns doar in baza de date la capitolul “asa nu” sau “doar in cazuri extreme”.

 A nu se intelege ca judecata unui CV se face numai  in functie de fotografie. Nicidecum. Intotdeauna CV-ul e lecturat in totalitate, experienta si studiile sunt comparate cu criteriile de recrutare, raspunsurile la eventuale auto-interviuri sau seturi de chestionare on-line sunt atent analizate, referintele sunt verificate, etc., urmand ca persoanele cele mai potrivite sa fie invitate la interviu.  Dar… regula de bun simt spune ca pentru un post sunt invitate la interviu maxim 20 de persoane. Din cele 20 ajung pe lista scurta in jur de 4-6 persoane. Acum , daca luam in calcul numarul mediu de aplicatii pentru un post cca 200 si-l raportam la numarul de persoane invitate la inteviu, e clar ca  doar 10% dintre acestia ajung in aceasta faza. Si atunci , orice greseala in cadrul CV-ului taie brusc drumul catre interviu. Indiferent de domeniu, pentru un  job clasificat ca middle, top management sau specializat, angajatorii au nevoie de angajati responsabili, atenti la detalii, cu un nivel al abilitatilor de comunicare scris/oral mult peste medie. Ori cand pe CV-ul unui candidat (care sa presupunem ca are experienta si studiile cerute de job) troneaza o poza de la ultimul picnic, cu el si prietenii in bermude si cu berea la gura; iar pe CV-urile contracandidatilor (10 persoane – cu aceeasi experienta si studii) sunt fotografii tip business, credeti ca  un HR va risca sa-l recomande  mai departe pe primul? Doar daca vrea sa plece din firma si si-a propus sa se razbune pe manager.

Veti spune: “OK, ca sa nu risc nu pun fotografia pe CV”

E o optiune dar… revenim la calcule:

• Sunteti printre cei 20 care au fost invitati la interviu, ati ajuns sau nu in primii 6 e mai putin important, dar nu ati obtinut job-ul. In mod automat veti avea un profil realizat in urma interviurilor sustinute (si a testelor, daca a fost cazul) .
• Daca peste un timp se vacanteaza un post similar cele 19 profile rezultate din primul proces de recrutare vor fi revazute.
• In cadrul interviurilor, dincolo de observatiile cuprinse in profilul realizat, se creeaza o serie de impresii ce pot deveni importante ulterior(ex: tinuta, mimica, inserarea unor glume, modul de a primi eventualele observatii , incisivitatea, etc).
• Daca pe CV este si o poza HR-ul isi va aminti cu mai mare usurinta aceste impresii, le va lega mult mai usor de o figura, va avea mai multeinformatii despre dvs., ceea ce va poate avantaja pentru a intra intr-o alta lista de 6 persoane…

 

Reguli generale:

Tinuta business este cea recomandata de majoritatea consilierilor pentru aplicatii ce vizeaza munca de birou si/sau pozitii de middle si top management. Locatia in care se face fotografia respectiva trebuie sa fie/para un birou. In lipsa unei astfel de locatii este de preferat o fotografie pe un fond monoton decat una realizata intr-o locatie fantezista.

Nu trimiteti poze facute in parc, in excursie, la petreceri, nunti, aniversari. Nu trimiteti imagini decupate dintr-o fotografie de grup, taiata prost. Daca vreti neaparat sa aratati  ca iubiti animalele treceti acest aspect  hobby-uri dar nu trimiteti imaginea pisicii, cainelui sau iguanei din dotare (hamsteri nu am primit pana acum…).

Pentru specialistii cu profesii din domenii ca arhitectura, constructii, petrol, industrial, HORECA, poate constitui  un avantaj  fotografia  realizata  la unul din locurile de munca anterioare (cu conditia sa fie bine focusate). Ofera impresia unui profesionist implicat.

Nu abordati tinute fanteziste, pozitii provocatoare, machiaj abundent, haine sifonate, etc.

Niciodata nu trimiteti poze de grup, decat in situatia in care candidati ca echipa si vreti sa fiti angajati doar “la pachet”.

 

 

 

Cam atat despre primele doua cazne ale candidatului turmentat. In numarul viitor vom discuta de continutul CV-ului. Pana atunci, pentru sanse mai mari de obtinere a unui job bun, apelati la un consilier pentru cariera.