Bugetari vs Corporate

 

Aceasat dihotomie era sustinuta, pana nu demult, in primul rand, de diferentele profesionale intre angajatii celor doua « forme de proprietate ». Urmau apoi diferente majore in ceea ce  priveste pachetul salarial, timpul liber, reactia vis-a-vis de programul de lucru si nu in ultimul rand frecventa imbolnavirilor angajatilor din mediul de stat. Insa , programele de pregatire profesionala in care au fost implicati bugetarii, in ultimul an, depasesc mult ca numar programele de pregatire profesionala pe care si le-au putut permite firmele private si au cam aceeasi calitate deoarece fondurile europene au permis angrenarea in astfel de proiecte a unor firme serioase de traning, coaching si/sau formare, ducand la diminuarea diferentelor profesionale intre cele doua categorii. De aceea in ultimul an diferente majore intre sectorul privat si cel de stat apar doar in domenii « vitregite » cum ar fi mineritul.

Daca restrangem si cream o comparatie doar intre bugetari (luati in ansamblu) si angajatii din multinationale, diferentele raman si mai putine . De ce ? Pentru ca ambele medii profesionale impun o ierarhie bine definita, centralizata, o circulatie a informatiei preponderent de jos in sus si strict limitata in sens invers, o informare limitata a angajatului vis-a-vis de situatia generala reala a corporatiei/institutiei respective, o limitare a inflexibila a responsabilitatilor si specializarii postului, etc.

Diferentele de pachet financiar  , luate in ansamblu si nu punctual, raman la nivelul de salariului de baza doar, pentru ca romanul inventiv a stiut sa duca un salariu de baza de 1500 lei la venituri lunare de peste 4000 lei prin diverse sporuri/bonusuri/diurne/etc, astfel incat diferentele salariale nu mai sunt la fel de mari.

Diferentele semnificative  se mentin  insa la :

• Responsabilitatea angajatului vis-a-vis de proiectele/sarcinile executate. Evident cei din segmentul corporate sunt mult mai atenti cu rezultatul muncii lor si mai responsabili, nu neaparat din preamulta constiinta ci datorita sistemului de sancituni clar, public si aplicabil imediat strict legat de eroarea/paguba produsa. De ce majoritatea celor din mediul bugetar nu sunt la fel de responsabili ? Pentru ca nu au ce pierde, postul lor e unul caldicel dar nemotivant iar pozitia lor in relatia cu « clientii institutiei » e una de forta, dominanta si atunci este foarte greu de pe culmile coercitiei sa accepti ca si tu ai putea fi sanctionat. Mai mult, calitatea de functionar public vine la pachet cu o serie de facilitati ce-ti cam ofera postul « mostenire » pana la pensie daca nu esti prins cu mita si ai permanent in spate forta « fratelui mai mare » – Sindicatul, care va lupta pentru postul tau orice s-ar intampla
• Relationarea angajatilor cu tertii/clientii firmei/institutiei este aproape antagonica in cele doua medii. Multi dintre functionari par « pusi acolo » sa te incurce, in timp ce multi dintre angajatii corporate sunt dispusi la concesii majore in fata clientului, pentru a-l pastra si a-si pastra postul. Astfel, detasarea pe care o are bugetarul sigur pe postul sau (sigur ca doar o boacana uriasa sau o infractiune grava poate duce la concediere sa) nu se regaseste in domeniul privat, unde stresul provocat de nesiguranta locului de munca influenteaza comportamentul angajatului in mod definitoriu. In relatia cu clientii angajatorului, aceste doua comportamente creaza un tipar diferit : bugetari detasati care-si permit sa trateze tertul cu o oarecare condescendenta (cel putin) si angajati corporate care trateaza clientul cu o usoara disperare (de a nu-l pierde) oferind un tipar comportamental usor prea servil.
• Programul de lucru… In mediul de stat programul de lucru e preponderent fix, inflexibil, legat indestructibil d eprezenta functionarului in birou (chiard aca nu are le lucru in ziua respectiva) ; in mediul corporatist programul este preponderent flexibil, cu ore suplimentare, cu posibilitatea de alucra si de acasa in unele perioade, cu deplasari frecvente, program mulat pe sistemul de proiecte al companiei respective. Din cauza inghetarii unor posturi in mediul de stat, si functionarii publici au inceput sa ramana peste program pentru a nu depasi termenele limita de predare a unor lucrari, insa aceste tipare comportamentale responsabile raman inca timide in acest mediu.

 

Marea diferenta ramane insa … dezorganizarea si haosul permis (de multe ori chiar intretinut) de echipele manageriale ale institutiilor de stat. Am intalnit in mult einstitutii manageri mai prost pregatiti si inzestrati cu abilitati specifice liderului decat angajatii din subordine, manageri care din instinct primar de conservare a privilegiilor proprii au apoi tendinta de a elimina virtuala concurenta si de a se inconjura de persoane si mai putin competente decat el. Acestea sunt mediile viciate care deosebesc fundamental cele doua sisteme de lucru, din ce in ce mai putine dar inca functionale in unele institutii. Daca la o echipa sub standardele profesioanel impuse de domeniul lor de activitate se mai adauga si balastul (indispensabil la stat) rude, cunostinte, obligatii politice e limpede de ce imaginea functionarului public difera ireconciliabil (inca) de cea a angajatului intr-o multinationala. Nu putem fi ipocriti insa, si in multinationale exista angajati care au ca unic criteriu de selectie relatia cu unul dintre sefi, indiferent de natura sa ; dar ca si pondere sunt sub 1-3%, in timp ce la stat ponderea e undeva la 8-9%.

A doua diferenta majora, care pare a se mentine inca mult timp inainte, este lipsa de obiective a echiepelor ce lucreaza la stat. Termene precum profitabilitate, target trimestrial/ anual, economii bugetare sunt aproape total straine mediului de stat. Nu exista o delegare clara a autoritatii si responsabilitatii pana la nivelul fiecarui post ci o dulce delasare generala ce permite executarea aleatorie si inegala a sarcinilor de serviciu.

In concluzie, diferentele nu mai sunt atat de evidente cum erau la inceputul anilor 2000, nu neapart datorita cresterii performantelor mediului de stat ci mai degraba din cauza deteriorarii/erodarii sistemului de lucru al  mediului corporate. Ambele sisteme de lucru sunt caracterizate de birocratie, plafonare ierarhica si supraspecializare a angajatului pe o arie profesionala limitativa, insa isi recompenseaza diferit angajatii, intr-un caz pe baza performantelor in celalalt pe baza unor algoritmi politico-relationari.